În luptă continuă cu societatea şi aberaţiile ei

Zilele acestea am primit un comentariu destul de dur la adresa conceptiilor mele despre relatii si a avea un copil. Pentru a nu fi partinitor si nesimtit voi lasa acest comentariu in continuare, deoarece cred ca fiecare dintre noi are dreptul la opini, indiferent cat de tampite si de aberante sunt. In cele ce urmeaza voi incerca sa combat cam tot ceea ce sta la baza acelui comentariu, idei care la fel cum am mai scris, nu au o baza solida si logica. Anonim a scris: “Nu te diferentiezi de ceilalti. Esti la fel ca toti ceilalti oameni limitati de propriile lor actiuni. Toti gandesc la fel ca tine, ca un copil distruge relatia, dar mai mult sau mai putin, sunt dupa conceptia lor subjugati. Tu daca nu-i vei oferi sotiei tale un copil, iti garantez ca o s-o pierzi. Tie cine ti-a dat dreptul sa traiesti? Daca parintii tai nu te-ar fi facut, tu nu ai mai fi existat acum ca sa scrii aberatiile astea pe blog. Te simti slab, esti slab, nu ai puterea unei femei de a da viata. Habar n-ai si nu o sa ai vreodata de maretia sentimentului pe care ti-l da un copil.” Draga Anonim, nici nu am spus vre-odata ca sunt mai bun sau mai rau ca altii, doar ca “altii”, oricare ar fi ei, cad in plasa acestei gandiri de a avea un copil. EU nu sunt limitat de actiunile mele, pentru ca daca ACUM vreau sa ma duc la munte sau la mare sau la o discoteca cu sotia, pot oricand sa fac acest lucru. NU pot face acest lucru daca am un copil. Nu sunt de acord ca sa-ti duci copilul prin frig la munte sau sa-l lasi cu “mamica si taticul” ca sa-ti fie tie mai bine. Daca vreau sa fac un copil NU VREAU sa pasez responsabilitatea cresterii lui parintilor ei sau ai mei. Daca as spune ca vreau sa ma distrez si chem o bona sau sa il dau socrului sa aiba grija de el, nu inseamna ca imi iubesc copilul, ci din contra ca mai bine nu il faceam. Daca sunt in stare de a avea grija de un copil il fac, daca vreau sa ma distrez, sa ma culc la 2 noaptea sau sa ma duc prin discoteci, sa fac dragoste cu nevasta cand vreau eu sau sa am o viata ordonata si normala, NU fac un copil doar ca sa spun:”Am realizat ceva in viata!”. FALS!!! Daca faci asa ceva (daca pasezi responsabilitatea altcuiva, chiar si pentru cateva ore saptamanal), mai bine nu faceai copilul acela. Doi. Daca o sa-i ofer totusi un copil sotiei, eu cred ca relatia se va raci pentru ca voi fi pus pe planul secund. Acest lucru nu vreau sa se intample. Pe planul secund este mult spus. In momentul in care apare in viata cuplului un copil, pe primul loc este copilul, pe locul II este locul de munca, pe locul III este casa(pentru ca nu poti sta in mizerie si sa nu ai ce manca), iar de-abia pe locul IV este sotul. Stiu un cuplu, chiar doua, care in momentul in care sotia a facut un copil, sotul si-a luat un al II-lea loc de munca, caci crescusera chetuielile. Dupa ce ca ai un copil si nu mai stai si asa destul de mult cu sotia, acum nu mai stai deloc, din cauza celui de-al II-lea loc de munca. Daca in schimb nu ai un copil clasificarea de mai sus este urmatoare: pe locul I este partenerul, pe locul II locul de munca si doar pe locul III este casa. De ce este casa acum pe locul III? Daca stai cu praful nesters sau daca pentru 2-3 zile nu ai ce manca, poti sa mananci o bucata de salam si niste branza, dar copilului nu ii poti da aceste lucruri.Lui trebuie sa-i faci de mancare. Daca praful este nesters nu se intampla nimic daca esti doar tu cu ea si ai timp sa te uiti la un film. Daca ai un copil, trebuie sa stergi praful si sa dai cu aspiratorul prin casa mai des, sa faci mai des de mancare, sa-l plimbi pe ala mic… Trei. NICIODATA nu am spus ca nu este maretie in a face un copil, iar tu draga fata care mi-ai scris, TU nu ai habar de nimic. TU nu vezi punctul de vedere al unui barbat. Barbatul isi doreste ca EL sa fie pe primul loc si nu copilul. Anonim a mai scris: “Nici macar nu ti-a trecut prin cap, ca petrecand mai mult timp cu sotia ta atunci cand are grija de copil, va veti iubi mai mult, va veti lega mai mult, ea te va privi ca pe cel mai minunat om de pe pamant si te va adora. Normal ca te va privi ca pe un cacat si nu te va putea suferi, daca tu n-o sa fii alaturi de ea si o sa stai bosumflat din gelozie. Esti foarte egoist, iar sotia ta cred ca este cel mai trist om de pe pamant.Iti reprezinti cu succes tara si conceptiile grobiene ale romanilor. Si nu uita! Esti departe rau de a fi inovativ in gandire. Esti varza!” In momentul in care sotia mea ar avea grija de acel copil, NU ne vom iubi mai mult si NU ne vom lega mai mult, pentru ca ea va avea grija de copil si nu va sta cu mine ci cu el. Nu vom vorbi, decat poate fugitiv, despre ceea ce a facut azi fiecare dintre noi. Daca imi va spune ca copilul a facut nu stiu ce lucruri, o sa-i spun ca nu ma intereseaza acest lucru, ci ma intereseaza de ea.Sa-mi spuna de ea si nu de bebe. Da, poate ca sunt EGOIST!! Si care e problema frate?? Eu si cu ea suntem FERICITI, mult mai mult decat oricare al cuplu!! Punem pariu?? Doi. Draga Anonim, sotia mea oricum ma priveste ca pe cel mai minunat om de pe Pamant si ma adora. Si apropo, Pamant se scrie cu litera mare, daca nu stiai… Iar sotia mea este cea mai fericita femeie din cate cunosc, pentru ca semanam asa de mult. Vezi ca nu sti nimic mai straine? Uite-te mai bine in “curtea ta” draguta. Lasa filozofiile pentru oameni adulti si nu pentru copii. In concluzie un copil inseamna sacrificiu, iar eu personal nu sunt dispus sa il fac. Si nici sotia mea. Parintele trebuie sa stie in ce se “baga” si nu sa fie “dus cu pluta”, asa cum sunt altii. Altii fac acest sacrificiu pentru a acoperi un gol din viata lor. EU si cu SOTIA nu avem acest gol in suflet care trebuie acoperit.NE IUBIM si asta e cel mai important lucru. Nu avem nevoie de un copil ca se ne aminteasca aceste sentimente pe care nu le mai avem, caci inca le avem si le vom avea MEREU in suflet, unul pentru altul. Si sa-ti mai zic ceva, draga Anonim, nu eu sunt varza, tu esti…

Gânduri

M-am gandit foarte mult la viitorul unei relatii de iubire, la casnicii si la copii in general. Am vazut in jurul meu o sumedenie de oameni ilogici si prefacuti, care cica iti vor binele. Ha, ha,ha… M-am confruntat in ultimele luni, cu o multitudine de oameni din toate categoriile sociale, de la studenti si pana la oameni educati. Verdictul a fost unul singur. Toti oamenii gandesc ilogic, nu au la baza o judecata corecta si muncesc pana la extenuare doar ca sa fie apreciati de ceilalti, iar acest lucru nu mi se pare normal. Am colegi si prieteni care spun ca un copil este binevenit sau care spun ca treaba in casa este cu adevarat importanta. In toate cazurile, ca este vorba despre copii, despre treaba in propria casa sau la servici sau despre cum isi traiesc acestia viata, oamenii isi fac rau cu mana lor proprie si nu se gandesc la consecintele pe termen lung si la viitorul lor si al celor apropiati. Se va gandii vre-odata un parinte ce va face copilul lui peste 20 de ani? Sau se va gandii un om ce va face peste 2 ani, in cazul in care va ramane singur, din cauza conceptiilor sale? Fi-ti sigur ca acestia nu s-au gandit nici macar o secunda la impactul major pe care gandirea si actiuniile lor le au asupra celor din jur. De ce sa faci un copil, daca cei doi se iubesc foarte mult? O serie de persoane, cea mai mare parte adica, vor spune ca acesta este urmatorul pas logic, corect si normal. Ca ne nastem sa avem un copil pentru a da mai departe invataturile noastre.In principal este adevarat, dar sa nu uitam ca odata cu venirea pe lume a unui copil, totul devene mai greu, se schimba, sufera o mutatie. Timpul pe care il petreceai cu nevasta uitandu-te la un film, il vei petrece acum avand grija de copil. Asta nu inseamna un regres al relatiei? Nu inseamna ca relatia s-a racit? Aici EU ma diferentiez de ceilalti. EU cred ca un copil instraineaza si dezbina un cuplu si nu il apropie, caci acestia stau mai putin impreuna, se imbratiseaza si se saruta mai putin, fac mai putine lucruri impreuna si spun :”Te iubesc” de mult mai putine ori. Totul se va invarte in jurul copilului si nu al cuplului asa cum este normal si firesc…